Pentru ca nimeni nu-i poate intelege mai bine pe copii decat parintii acestora si nimeni nu este mai interesat de sanatatea si bunastarea lor.

In lumea noastra complexa si stresanta parintii devin din ce in ce mai tulburati in relatie cu copii lor, au sperat ca vor creste copii sanatosi si fericiti si in schimb, vad ca fii lor au incetat sa zambeasca, devin ingrijorati, nesatisfacuti, plictisiti, nefericiti , dispretuitori si obraznici.

Observam in jurul nostru tot mai des copii hiperexcitati sau hiperobositi, zgomotosi, care nu asculta si sunt lipsiti de maniere, arata lipsa de cooperare si lipsa de respect fata de parinti sau alti adulti. Adesea ne insulta si noi acceptam. Asistam la acest tablou adesea neajutorati, ii rugam, ii convingem, ii pedepsim sau ii mituim pentru a-i face sa se conformeze.

La scoala multi copii refuza sa accepte responsabilitatea de a invata. Auzim tot mai des de programe pentru  reducea violentei in scoli, reducerea problemelor de comportament si a comportamentelor riscante, cum ar fi fumatul si consumul de alcool sau chiar droguri. Mai mult, potentialul comportamentului delincvent apare la varste din ce in ce mai mici.

Abilitatea de a creste copii pare sa se fi pierdut. Nu trebuie sa generalizam, exista familii feicite care par sa cunoasca secretul educatiei eficiente, la fel cum in trecut au existat copii care au refuzat sa accepte normele impuse.

Totusi, in trecut existau traditii legate de cresterea copiilor sustinute de intreaga societate. Fiecare familie urma o schema comuna. Problemele in educarea eficienta a copiilor sunt remarcate in tarile care au depasit stadiul societatilor traditionale si au imbratisat statutul democratic. Perceptia noastra legata de semnificatia democratiei si a efectelor ei asupra relatiilor interpersonale a schimbat profund cultura vestica si implicit metodele de crestere a copiilor.

Intr-o societate a egalilor nu il poti conduce pe altul. Copiii sunt in mod special sensibili fata de climatul social. Chiar daca ar putea sa para greu de crezut, pe ei ideea de egalitate i-a prins repede si nu mai tolereaza o relatie autoritar-submisiva.

Adultii sunt adesea deranjati de notiunea conform careia copilul este egalul lor social. Dar egalitate inseamna ca oamenii, indiferent de ce ii separa si de abilitati, solicita in mod egal demnitatea si respectul.

Astfel, pe masura ce renunta treptat la modelul traditional de educatie, parintii se vad lipsiti de metode noi, bazate pe principii democratice, prin care sa-si ghideze si educe copiii.